incipit

Benedikt isi trase pislarii, tropai din picioare ca sa si-i potriveasca, verifica teava de la aragaz , arunca firimiturile de piine pe podea , pentru soareci , acoperi fereastra cu o cirpa, sa nu traga curentul, iesi pe prispa si trase in nari aerul curat, rece ca gheata. Ah, ce bine!

 

 

 

Cladirea noului depozit al Trustului regional de Telefonie Mosobltelefon.

 

Un Lincoln- Navigator de teren, albastru-inchis. A intrat in interiorul cladirii. S-a oprit.

 

 

 

Mai intii, cazu o piatra la un metru de piciorul lui. Viktor arunca o privire in urma – doi indivizi se uitau rinjind la el.

 

 

 

Desi tatal sau si-a inchipuit ca fiul are un viitor stralucit in armata , Herve Joncour a sfirsit prin a-si cistiga existenta cu o meserie insolita, de care nu era strain, datorita unei ciudate ironii, o trasatura atit de placuta incit trada o vaga nuanta feminina.

 

 

 

Vara asta, m-am uitat pentru prima oara la un film clasat X la televizor , pe Canal +.

 

 

 

- Ce spui?

- Spun ca o sa le duc. O sa le prinda bine sa plece putin…

 

 

 

Zapada se topea, scurgindu-se in rigole. Soarele ardea vesel, aerul era nemiscat si centrul statiunii forfotea de lume: vilegiaturisti sau functionari , vinzatori, profesori , ce mergeau la masa, in pauza de prinz.

 

 

 

Acum, cind cititi cuvintele acestea, cuvinte spuse de fapt pentru o femeie, dar potrivindu-se la fel de bine si pentru mine, sint mort.

 

 

 

Ahoy! Iata-ma iar sus! Sus in cer, la postul de comanda. Ahoy, dormiti in pace, furnici cu chip uman ce sinteti, Eu va veghez. Eu, Dumnezeul vostru. Bunul Dumnezeu. Bun-nebun, asta-s eu! Stau cocotat in chilie deasupra orasului adormit, ochii mei licaresc ca rubinele in vintul negru de la ora patru, imi simt capul mare si greu, ca o ghiulea.

 

 

 

Pentru a se face inteles cum trebuie, un savant a simplificat teoria, reducind istoria universului la o perioada de un an.

 

 

 

Toti oamenii aceia care nu rezistasera tentatiei de a redacta monografia orasului lor – un invatator, un avocat , doi calugari , un medic veterinar si un sef de gara – traisera cu convingerea ca, dupa ce castrul roman fusese parasit (sau incendiat sau lovit de o molima nimicitoare sau batut de Dumnezeu), pamintul il inghitise definitiv.

 

 

 

Oradea soseste trenul accelerat special! Atentie la linia trei! Va rugam feriti linia trei! Soseste din directia Oradea trenul accelerat special de vacanta! Va lua in compunere vagoane de Baia -Mare si Satu-Mare! Atentie la linia trei! Va rugam feriti linia trei!

 

 

Alan sanded the house on Wales Avenue. It took six months, and the whole time it was the smell of the sawdust, ancient and sweet, and the reek of chemical stripper and the damp smell of rusting steel wool.

 

 

“Sperii pe toata lumea”, mi-a zis Delphine aseara, in loc de punct final al unei discutii ce risca sa se invenineze.

 

 

 

O colectie inutila si bizara. Infantila. Fara criterii, fara categorii , fara batai de cap. O lista. Un blog care va contine, insemnare cu insemnare, cite un incipit de roman.

Fraza cu care incepe un roman.

Probabil si fraze traduse, din moment ce majoritatea romanelor pe care le citesc sint traduceri. Poate si fraze in engleza sau franceza .

Citate. Fraze.

Felul in care o carte iti spune:

“Buna ziua, imi pare bine de cunostinta ! Pe mine ma cheama…”